“by the last chapel / lângă ultima capelă”

en:

An angel is lying near the last chapel,

At Madonna’s feet, cold and wet and trenchant

of a clear rain that flows in the night, and flows, and flows…

As the frigid water spills from Madonna’s eyes,

Over the withered body of the flimsy angel,

cold water seeps from his eyes, and seeps, and seeps…

And it pours again, and it pours again, and it engraves in marble

the cold rain tears of the fragile virgin

rush to swathe the angel at Her feet…

It is unknown if it is night or it is raining…

At Madonna’s feet and with his face downwards,

quiet and full of water an angel cries and cries…

ro:

Lângă ultima capelă stă lungit un înger,
La picioarele fecioarei, reci și ude și pătrunse
de o ploaie străvezie ce în noapte curge, curge…


Și cum cade apa rece din privirile fecioarei,
Peste trupul veștejit al plăpândului de înger,
din priviri i se strecoară apa rece curge, curge…


Și iar cade, și iar cade, și gravează în marmură
lacrimile reci de ploaie ale fragilei fecioare
se grăbesc să învelească îngerul de la picioare…
Nu se știe dacă-i noapte sau e ploaie ce se scurge…


La picioarele fecioarei și cu fața în pământ,
înmărmurit și plin de apă iar un înger plânge, plânge…

P.S.: This is my first translated poem. The original text is the one in Romanian. However, I have tried to maintain the initial connotations. This is one of my favorite poems, even though this is not necessarily my type of poem writing. 🙂

metropolitan museum of art, new york, 2019

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s