Ce tandră este-a lunii rază!
Cum le scaldă toate-n ceața-i!
Și le-ncheagă laolaltă,
Într-un clar de vis de morți…

Ci nici argintul nouriu,
De șlefuiește-a lumii veghe,
Tot le scaldă toate-n ape,
Pe pustiuri de meleaguri…

Și-n latenta ei mișcare,
Trece întrutot lumina-i,
De realități năucitoare,
Peste toate, peste toți…

Sub latenta ei mișcare,
Dormim toate, dormim toți…