Dieu n’est pas mort

S-a nimerit ca pe noptiera mea să se găsească exact doua cărți iar când le-am observat mi-am dat seama că sunt cu adevărat doua piese de căpătâi pentru mine, pentru ceea ce mă definește. Prima carte este Biblia lângă care se află “Genome Editing and Engineering, From TALENs, ZFNs, and CRISPRs to Molecular Surgery.” Pe prima pagină a Bibliei scrie așa: “Iubiților fii și nepoți. Pentru înțelepciunea minții și a sufletelor, ca mântuire de la tataie.[…] Alecu 1985-30 Aug Galați.” Eu mă trag din familie de preoți din partea tatălui, tataie Alecu fiind străbunicul meu, iar tataie Sergiu, bunicul meu, care și el avea să fi absolvit facultatea de teologie. Pe tataie Alecu mi-l aduc aminte perfect, la Galați, nu auzea prea bine și striga la tanti Ema: “cine e?”, referindu-se la mine, pe vremea aia eu având cam patru sau cinci ani. Din câte îmi aduc aminte, tataie Alecu a fost preot cu har și a fost un adevărat pilon în familia noastră. S-a stins din viață la nouăzeci și nouă de ani, imediat după ziua lui. Îmi aduc aminte perfect că tanti Ema încă ținea într-un pahar două lumânări în forma cifrei nouă care marcau, încă o dată, nouăzeci și nouă de ani de viață petrecuți în voia lui Dumnezeu. Pe tataie Sergiu nu l-am cunoscut niciodată în viața asta, s-a stins cu două luni înainte să vin eu. Acum ceva vreme i-am găsit disertația printre niște cărți vechi, o lucrare foarte amplă, din păcate nu-mi aduc aminte titlul ei, dar care cert nu arăta ca o disertație din zilele noastre. Oricum, revenind la cea de-a doua carte, care are aceleași proporții precum Biblia, m-a surprins oarecum pentru o vreme, chiar de cateva zile, cum aceste două opere stau una lângă alta ca două axiome ce determină un paradox care se împletește cu timpurile noastre într-un mod aproape absurd, dar care în sufletul meu are cel mai sensibil sens. Unii ar spune ca aceste două cărți se exclud una pe cealalta, că știința exclude religia, spiritualul, iar religia damnează știința. Eu cred în cele două ca în creația noastră și esența umană, însăși definiția omului. Nietzsche zice “Dieu est mort” pentru a exclude spiritul care, precum o spune filosoful, ține omul în frâu de la a deveni supraom. Ei bine, pentru mine supraomul înseamnă întocmai stăpânirea dualității acesteia, a bătăii constante dintre carne și spirit, așa cum o vedem la Kazantzakis sau chiar la Dostoievski. Firește că e mai ușor sa ne agățăm de una dintre aceste alegeri, este ușor să alegi sau chiar să cazi, fără voie, într-un pol. Mai dificil este, însă, să dobândești și să trăiești în granița dintre spirit știință, între bine și rău, între ocean și deșert, căci acestea toate sunt compușii omului, nu separate, ci împreună. Împreună toate acestea aduc pacea și lumina, sănătatea și descoperirea, determinarea supraomului. Cărțile acestea vor fi pe noptiera mea pentru mult timp, împreună.
2021 29 iunie, New York